Unul în multiplu, multiplul în Unul

Ce ascunde Dumnezeu?
Pe El însuşi – unitatea Sa.

Pentru o mai bună înţelegere, avem nevoie mai întâi să cercetăm sensul profund al adevăratei unităţi a lui Dumnezeu. Unitatea lui Dumnezeu nu este acelaşi lucru cu „unitatea” din dicţionarele noastre. Nu e ca numărul unu. Mulţi oameni care nu înţeleg Tora spun: „De unde obsesia asta că Dumnezeu ar fi unul? Cultura occidentală a încetat să mai creadă în zei cu multe mii de ani în urmă.”

Dar unitatea lui Dumnezeu nu înseamnă că El este doar „unul” în opoziţie cu „doi” sau cu „trei”. Unitatea lui Dumnezeu este una atotcuprinzătoare, care include multiplul, rămânând în acelaşi timp unul. Lumina înconjoară vidul şi totuşi îl umple. Este o unitate misterioasă. Sefer Yetzirah („Cartea Alcătuirii”), o clasică lucrare cabalistică, pune întrebarea: „Ce numeri înainte de numărul unu? De acest fel este divinul.”

În altă lucrare clasică, Tikkunei Zohar („Ornamente pe Zohar”), este citat profetul Ilie: „Stăpâne al universului, Tu eşti unul, dar nu în număr.”

Aşa cum am explicat înainte, unitatea lui Dumnezeu este non-duală; nu este opusul „multora” – nu este doar unul dintr-o pereche de termeni opuşi. Este, aşadar o unitate care include atât unul, cât şi multiplul. Cea mai apropiată experienţă care ne poate oferi un strop din unitatea lui Dumnezeu este dragostea. În dragoste, doi pot fi unul şi totuşi doi. Este un mister minunat (min-un-at).

Când unitatea lui Dumnezeu este ascunsă, vedem multe forţe distincte, multe persoane independente, multe situaţii incompatibile, multe obiecte izolate. Ne-am putea gândi chiar că nu există nici Dumnezeu, nici unitatea supremă, că suntem doar noi în această fragmentată lume a haosului.

Într-adevăr, totuşi, Unul este în multiplu şi multiplul este în Unul. Dar atunci când acea unitate este ascunsă, tot ceea ce vedem este fragmentat şi multiplu. Iar noi trăim într-o lume care încurajează atitudinile de egoism, minciună, ură, competiţie şi război.

Dar atunci când urcăm în lumile superioare ale percepţiei (aşa cum vă voi explica în curând), unde adevărul unităţii lui Dumnezeu este descoperit, înţelegem că doar dragostea este reală şi că orice altceva nu este decât iluzie.

De cine Îşi ascunde Dumnezeu unitatea?
De suflet. De tine şi de mine.

Totuşi Cabala descrie sufletul ca o scânteie din Dumnezeu. Din acest motiv Dumnezeu se ascunde El însuşi de un aspect al Lui însuşi. Evlavia din noi este chinuită de dorul de a găsi şi de a se reuni cu evlavia de mai presus de noi. Iar cea din urmă este chinuită de dorul de a găsi şi de a se reuni cu evlavia din noi. Aşa cum am menţionat mai devreme, aceasta este ceea ce Cabala numeşte dorinţa de a unifica lumina divinei transcendenţe (Cel Sfânt, Binecuvântat fie El) cu lumina divinei imanenţe (Shekhinah).

A „uni” este adevăratul obiectiv al oricărei religii autentice. Cuvântul religie vine de la latinescul religare, însemnând „a fi legat de” şi care are rădăcină comună cu „ligament” (care leagă două oase).

Bineînţeles că noi nu am fost niciodată deconectaţi, dar, de vreme ce unitatea lui Dumnezeu este ascunsă, credem şi ne simţim ca şi cum am fi. Pentru a schimba acest sentiment, trebuie să ne relegăm în mod conştient; trebuie să ne schimbăm mentalitatea.

Viaţa este o călătorie în conştiinţă. Într-adevăr, Dumnezeu este veşnic unul, iar noi suntem întotdeauna cu Dumnezeu şi unii cu alţii. Problema e că noi nu cunoaştem acest adevăr. Acesta este un punct critic. Noi suntem întotdeauna una cu supremul – sarcina noastră este să atingem o conştientizare a acestui adevăr – experienţa extatică a iubirii supreme.

Lucrul acesta ne ajută să înţelegem adevăratul înţeles al poruncii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Leviticul 19:18).

Cum se poate să ni se poruncească să nutrim dragoste faţă de altă persoană? Şi dacă pur şi simplu nu avem nimic în comun? Dacă nu suntem, în mod serios, de acord asupra multor probleme politice şi sociale? Cum ne putem aştepta să iubim oameni care sunt atât de diferiţi de noi?

De fapt porunca ne spune că în realitate noi suntem deja unul şi că putem cu siguranţă descoperi acest adevăr şi să simţim dragostea. Însă, pentru o mai bună înţelegere, trebuie să acţionăm în aşa fel încât să exprimăm şi să dezvăluim acest adevăr. Este tema tuturor poruncilor care au de-a face cu relaţiile interpersonale.

Aceeaşi dinamică o întâlnim şi îndărătul poruncii de a-L iubi pe Dumnezeu. Noi suntem deja una cu Dumnezeu. Dar trebuie să demonstrăm acest lucru prin ceea ce gândim, spunem şi facem. Abia atunci o vom simţi. Iată tema tuturor poruncilor carer se referă la relaţia noastră cu Dumnezeu.

viata-secreta-a-lui-dumnezeu_4

(citat din pag. 135-138)
http://www.divin.ro/?53t4l&v7f2k=6566

Anunțuri
Acest articol a fost publicat în Fără categorie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

25 de răspunsuri la Unul în multiplu, multiplul în Unul

  1. cherie zice:

    Ai scris un articol interesant. Dumnezeu se prezintă aşa cum este dar noi nu îl înţelegm decât după posibilităţile minţii noastre. Religia, orice formă de religie, este doar o formă de referinţă. să zicem oficială dar parţială a credintei în existenţa lui Dumnezeu. Adevăratul Dumnezeu este ascuns în „CREDINŢĂ” dar in credinţa noastră a tuturor celor care putem înţelege ceva din măreţia sa
    Poate asa rezultă „unitatea ascunsă ” a lui Dumnzeu…. sau poate aşa reuşesc eu să mă exprim, deşi poate tu ai spus mai mult şi probabil vei scrie mai mult ..
    Si eu cred că sentimentul de dragoste este cel mai reprezentativ pentru Dumnezeu. Dragostea „dă.” , orice alt sentiment se iveşte din dorinţa de a lua. Dumnezeu dă totul el face posibilă existenţa, viaţa si moartea (care este tot o manifestare a vietii este căci numai cine trăieşte poate muri,,,..) care este doar o transformare căci în univers nimic nu se pierde, totul se transformă…

    Apreciat de 1 persoană

  2. Mintea…. minte. Dacă ne luam după ea, vom crea tot felul de imagini deformate despre Dumnezeu…

    Aş vrea să specific, că în această carte nu se încearcă o explicaţie a unui Dumnezeu „trinitar”. Dar nici unitar, unic, ca cel al religiilor strict monoteiste. Într-un următor articol doresc să scriu despre pluralitatea unităţii sau unitatea pluralităţii. „Marele Sigiliu” al Statelor Unite ale Americii conţine cuvintele „E PLURIBUS UNUM”, care înseamnă „UNUL DIN MULŢI”.

    Mi-a plăcut mult comparaţia sufletului cu o scânteie din Dumnezeu. Îmi imaginez un foc imens (Dumnezeu) din care sar mii şi milioane de scântei minuscule. Ele sunt parte din acelaşi (şi unic!) foc. Fiecare dintre noi (şi absolut fiecare om) este o astfel de „scânteie”.

    Maestrul Isus a şi declarat aceasta, când a spus „Voi sunteţi Lumina lumii”. A vorbit mai multe despre Lumină, sunt sigur că vă amintiţi…

    Evident, cuvintele Sale nu se adresează unui grup „exclusiv”, unora cu un anumit set de reguli şi credinţe, ci întregii umanităţi… Cei drept, nu toţi oamenii au priceput aceasta… (încă… dar vor înţelege la vremea cuvenită).

    Din păcate, omul a cam uitat cine este, sau ce anume este: Lumină (Scânteie) Divină. Dacă îl întrebi, când a fost creat, îţi va spune că „în ziua a şasea”, potrivit cu istoria „Facerii”. Este adevărat, dar aceea a fost „formarea” lui pe acest pământ… Dar „scânteile” respectiv „Lumina (lumii)” a apărut deja în „prima zi”, când Dumnezeu a „zis”: „Să fie Lumină!”

    Dumnezeu a „despărţit” lumina de întuneric, sau mai bine zis, lumina de lumină… (că dacă la început era pretutindeni lumină, de unde să fie întuneric?) Cu alte cuvinte, scânteile s-au desprins atât de tare de „focul” cel mare, încât s-au trezit deodată înconjurate de „întuneric”… Asta atunci când Dumnezeu a „retras” o parte din Lumina Sa aşa cum scrie în Isaia 45:7: „EU CREEZ LUMINA ŞI FORMEZ ÎNTUNERICUL, FAC PACE ŞI CREEZ RĂUL…”

    Evident, Dumnezeu nu a creat nici o „altă forţă”, nici un „Lucifer” (interesant Numele, este şi el în legătură cu Lumina), nu a creat pe „Satan”, nu a avut loc nici o „revoltă în cer”, ca să nu mai vorbim că ceva i-ar fi „scăpat Creatorului de sub control”… Nu, Dumnezeu doar a „dat focul mai încet”, şi aşa s-a făcut „întuneric”…

    Scânteile divine s-au „depărtat de Dumnezeu” şi au „coborât” în lumi tot mai joase, mai grele, mai „păcătoase”, în care uitarea şi „necunoaşterea de Domnul” au devenit din ce în ce mai mari.

    Dar, în esenţă, Lumina e tot Lumină. Şi are în ea tendinţa de a se reuni într-UNUL. Acesasta este semnificaţia citatului din carte: „Evlavia din noi este chinuită de dorul de a găsi şi de a se reuni cu evlavia de mai presus de noi. Iar cea din urmă este chinuită de dorul de a găsi şi de a se reuni cu evlavia din noi.”

    Psalmistul o numeşte „Adâncul (Dumnezeul secret din noi) care cheamă Adâncul (Dumnezului secret din afară)

    Ps: 42: „Cum doreşte un cerb izvoarele de apă, aşa Te doreşte sufletul meu pe Tine, Dumnezeule. Sufletul meu însetează după Dumnezeu, după Dumnezeul cel viu; când mă voi duce şi mă voi arăta înaintea lui Dumnezeu?”

    Vedem aici cea mai mare „forţă de atracţie” din Univers.

    Observaţi şi că psalmistul specifică, că sufletul său (adâncul, scânteia) însetează după Dumnezeul cel viu, cel adevărat, transcendent, nu după o concepţie omenească sau vreun zeu (idol) tribal!

    Această Forţă este prototipul, cauza şi generatorul oricărei forme de dragoste.

    ABEL

    Apreciază

  3. cherie zice:

    Eu cred ca Universul este o creaţie a unei „inteligenţe ” pe care toţi o numim Dumnezeu. Nu cred însă că există vreo religie care să cuprindă adevărata identitate a lui Dumnezeu. Orice învăţătură din orice religie cuprinde un sâmbure de înţelepciune căci religia este rezultatul unui mesaj de la Dumnezeu creatorul pentru om. Ce este însă Dumnezeu, cred că voi descoperi după moarte sau niciodată… Până atunci însă mă mulţumesc comparând ideile altora despre Dumnezeu şi alegând ceea ce mi se pare posibil…

    Apreciat de 1 persoană

  4. Deși, in traducerea Cornilescu, la Iosua 24:19, este spus: Iosua a zis poporului: „Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului, căci este un Dumnezeu sfânt, un Dumnezeu gelos;…, totuși într-o altă traducere mai literală a acestui verset, atât „Sfinţii” cât şi „Dumnezei” este la plural.

    Iosua a zis poporului: „Voi nu veţi putea să slujiţi Domnului, căci Sfinţii Dumnezei1, este un Dumnezeu gelos; …” (Iosua 24:19)

    Deci, există într-adevăr doar un singur Dumnezeu (Isaia 44:6-8), „singurul care are nemurirea” (1 Timotei 6:16), singurul care este Sfânt (Apocalipsa 15:4).
    Totuşi, acest Dumnezeu este Dumnezei, aşa cum de altfel Ioan 1:1 ne dezvăluie.
    La început era Cuvântul, şi Cuvântul era cu Dumnezeu, şi Cuvântul era Dumnezeu.
    Aici, este arătat că Cuvântul este Dumnezeu şi El este cu Dumnezeu. Deci, Dumnezeu este cu Dumnezeu.
    De asemeni chiar la primul capitol din Geneza, este declarat: „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; …. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, … (Geneza 1:26-27; şi la: Geneza 3:22;5 5 11:5-9, Isaia 6:8; 16:6, Ieremia 30:5, 48:29, Obadia 1:1)

    Apreciază

    • Ai dreptate in ceea ce scri. In intelegerea ta, acei „Dumnezei” (ELOHIM, la plural) sunt totuna cu DUMNEZEU.

      In intelegerea mea, ELOHIMUL sau ELOHIMII Bibliei sunt creatorii universului fizic, al acestei dimensiuni si poate si al catorva dimensiuni necunoscute noua din universul stiintei. Dar acesti ELOHIMI nu sunt Dumnezeu Insusi, care este de fapt UNUL, SINGURUL, UNICUL si TOTUL. ELOHIM, YHWH sunt ca un fel de extensii, ramificatii, expresii, niste forme mai concrete, mai „slabe”, mai „diluate” ale UNICULUI Dumnezeu, cel sau cea a carui natura si esenta nimeni niciodata nu o poate cunoaste, nici noi oamenii, nici entitatile spirituale care sunt deasupra noastra…

      Asa cum razele colorate (culorile) sunt o parte ale luminii albe (care este compusa din TOATE culorile), si ea insasi, lumina alba sau spectrul vizibil este doar o infima parte a spectrului electromagnetic cunoscut de stiinta, care la randul lui, este probabil o farâma din oceanul infinit de energie care este TOTUL…

      Apreciază

      • ELOHIM in ebraica mai este tradus si ca JUDECATOR. Acesti Dumnezei, Sfinti ai Bibliei nu sunt DUMNEZEUL, ci acele aspecte pe care le manifesta doar in relatie cu creeatia. Sunt, daca vrei, Creatorii, Demiurgii, Guvernatorii, Judecatorii, Fiinte (mai bine spun Aspecte) ce creeaza, controleaza, sustin viata in acest univers (si poate in multe altele).

        Dar „EL” (DUMNEZEU) este mult mai mult decat atat, si este TOT CE ESTE si TOT CE NU ESTE… De aceea nu poate fi decat UNUL SINGUR.

        Apreciază

  5. Ai înțeles bine că este plural, fiindcă acest lucru este clar adeverit in Scriptură.
    „Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; …. Dumnezeu l-a făcut pe om după chipul Său, … (Geneza 1:26-27), dar şi la: Geneza 3:22.
    „Domnul, este Sfinţii Dumnezei” (אֱלהִים קְדשִׁים הוּא ), după cum Iosua 24:19 literalmente spune în mod explicit.
    De asemeni şi Moise ştia bine că El este Sfinţii Dumnezei atunci când a scris:
    Care este, în adevăr, neamul acela aşa de mare încât să fi avut pe dumnezeii lui aşa de apropiaţi cum avem noi pe Domnul, Dumnezeii noştri, ori de câte ori Îl chemăm? (Deuteronom 4:7)
    Aceasta este o traducere mai literală din Deut 4:7, unde participiul plural [qeroviym] קְרבִים „apropiaţi”, este cu substantivul la plural „Dumnezei” אֱלהִים [‘elohiym].

    Însă, atunci când spui: „… De aceea nu poate fi decat UNUL SINGUR”, nu este adevărat.
    Fiindcă este scris că, Dumnezeu, care este Domnul (יהוָה) Yehvah, sau Yahve, El este Unul și nu este niciunul afară de El, iar acest lucru este dovedit și nimeni nu poate contesta acest lucru, Scriptura nu poate fi desfiinţată (Ioan 10:35).
    In Biblie este scris:
    Aşa vorbeşte Domnul, Împăratul lui Israel şi Răscumpărătorul lui, Domnul oştirilor: „Eu sunt Cel dintâi şi Cel de pe urmă şi, afară de Mine, nu este alt Dumnezeu.
    Cine a făcut prorocii ca Mine (să spună şi să-Mi dovedească!), de când am făcut pe oameni din vremurile străvechi? Să vestească viitorul şi ce are să se întâmple! Nu vă temeţi şi nu tremuraţi, căci nu ţi-am vestit şi nu ţi-am spus Eu de mult lucrul acesta? Voi Îmi sunteţi martori! Este oare un alt Dumnezeu afară de Mine? Nu este altă Stâncă, nu cunosc alta! (Isaia 44:6-8)

    Alte ex. la Deuteronomul 6:4, Ascultă, Israele! Domnul, Dumnezeul nostru, este singurul Domn.
    1 Corinteni 8:4d, …. nu este decât un singur Dumnezeu.
    1 Timotei 6:16 „singurul care are nemurirea…”.

    Apreciază

    • „Însă, atunci când spui: „… De aceea nu poate fi decat UNUL SINGUR”, nu este adevărat.”

      … apoi citezi tu insuti ca nu este decat „un SINGUR Dumnezeu”

      Ma intreb: 1) ce vrei sa spui, si 2) daca ai citit cu atentie ce am scris eu?

      Apreciază

      • Nr 1) In Scriptură este adeverit că Dumnezeu este „un SINGUR Dumnezeu” (Deuteronomul 6:4, Isaia 44:6-8, 1 Corinteni 8:4d, etc.)
        Deși, a spune că El este „plural” (Geneza 1:26-27, şi Geneza 3:22, Iosua 24:19, etc), nici acest lucru nu este greșit.
        Nr 2) Desigur că am citit cu atenție ceea ce ai scris tu. Aici, da. Cred că este bine să fie lămurit mai bine. Iar acest lucru l-ai fi putut explica tu însuți.
        Ai scris: „…De aceea nu poate fi decat UNUL SINGUR.”
        1. Acest lucru poate fi o afirmație pe care o faci.
        2. Dar, tot atât de bine poate fi o negație.
        Numai tu poți explica ce ai vrut să spui.

        Apreciază

    • Gandirea lui Moise era identica cu aceea a lui Pavel, , pentru ca Dumnezeu a vorbit cu ei in mod special si diferit decat cu alti profeti sau credinciosi ai Lui. , dupa cum puteti citi in Scripturi despre Moise : „. Domnul S-a coborat in stalpul de nor si a stat la usa Cortului. A chemat pe Aaron si pe Maria, si ei s-au apropiat amandoi. Si a zis: „Ascultati bine ce va spun! Cand va fi printre voi un proroc, Eu, Domnul, Ma voi descoperi lui intr-o vedenie sau ii voi vorbi intr-un vis. Nu tot asa este insa cu robul Meu Moise. El este credincios in toata casa Mea. Eu ii vorbesc gura catre gura, Ma descopar lui nu prin lucruri grele de inteles, ci el vede chipul Domnului. Cum de nu v-ati temut deci sa vorbiti impotriva robului Meu, impotriva lui Moise?”
      despre Pavel : „. Si a venit la mine un om, numit Anania, barbat temator de Dumnezeu dupa Lege, si pe care toti iudeii care locuiesc in Damasc il vorbeau de bine.
      El mi-a zis: „Frate Saule, capata-ti din nou vederea!” Chiar in clipa aceea, mi-am capatat vederea si m-am uitat la el. El mi-a zis: „Dumnezeul parintilor nostri te-a ales sa cunosti voia Lui, sa vezi pe Cel Neprihanit si sa auzi cuvinte din gura Lui; caci Ii vei fi martor, fata de toti oamenii, pentru lucrurile pe care le-ai vazut si auzit.
      Concluzie : Cunosterea lui Dumnezeu este posibila numai prin descoperire divina Dumnezeu Unic si Mantuitor este ascuns de ochii oamenilor care traiesc in pacat insa El se descopera celor care vor sa se pocaiasca ( adica acelora care pot crede ca Dumnezeu a facut Domn si Mantuitor pe Isus Hristos cel rastignit de
      iudei (Fapt.2:36)
      Daca vreti cu adevarat sa stiti si sa intelegeti, versetul „Pe acest Isus, Dumnezeu L-a inaltat cu puterea Lui si L-a facut Domn si Mantuitor, ca sa dea lui Israel pocainta si iertarea pacatelor.” (Fapt.5:31), iertarea si mantuirea au fost programate sa fie apanajul unui popor ales dintre toate Neamurile omenesti prin intermediul Semintei lui Abraham prin nepotul lui numit Israel si cei 12 fii ai acestuia, ai caror urmasi s-au amestecat prin emigrare , cu popoarele de pe intregul pamant , De aceea a zis Duhul Sfant prin cuvantarea apostolului „Simon a spus cum mai intai Dumnezeu Si-a aruncat privirile peste Neamuri, ca sa aleaga din mijlocul lor un popor care sa-I poarte Numele. (Fapt.15:14)

      Apreciază

      • „behaitul oilor…”, că de glasul păstorului nici vorbă. Tu cauți să mă atragi in discuție, și eu, după cum ti-am mai spus, sunt gata să port o discuție „normală-referitoare la cuvântul lui Dumnezeu” cu tine, numai că tu vezi totul prin prisma unor „învățături lumești” și ai ca învăţătură nişte porunci omeneşti (Matei 15:9). Iar aceasta, până acolo că ignori cuvintele Scripturii, pentru a „adeverii” și propaga minciunile lui Branham.
        De exemplu, recitește tot ceea ce ai scris, dar mai ales aici:
        „..iertarea si mantuirea au fost programate sa fie apanajul unui popor ales dintre toate Neamurile omenesti prin intermediul Semintei lui Abraham prin nepotul lui numit Israel si cei 12 fii ai acestuia, ai caror urmasi s-au amestecat prin emigrare , cu popoarele de pe intregul pamant , De aceea a zis Duhul Sfant prin cuvantarea apostolului „Simon a spus cum mai intai Dumnezeu Si-a aruncat privirile peste Neamuri, ca sa aleaga din mijlocul lor un popor care sa-I poarte Numele. (Fapt.15:14)”.

        1. Unde scrie in Sfintele Scripturi că, „… iertarea si mantuirea au fost programate sa fie apanajul unui popor ales dintre toate Neamurile omenesti prin intermediul Semintei lui Abraham prin nepotul lui numit Israel si cei 12 fii ai acestuia, ai caror urmasi s-au amestecat prin emigrare , cu popoarele de pe intregul pamant … „?

        2. Sau că Dumnezeu, „. . . se descopera celor care vor sa se pocaiasca ( adica acelora care pot crede ca Dumnezeu a facut Domn si Mantuitor pe Isus Hristos cel rastignit de
        iudei…”.
        Tu vorbești aici, la al 2-lea ex, despre „o evanghelie deosebită” (Galateni 1:8), cea a lucrărilor (omul face ceva – „vor sa se pocaiasca ( adica acelora care pot crede…”), și care este diferită de Evanghelia lui Hristos.
        Biblia spune că pentru mântuire, Dumnezeu are milă de cine vrea şi împietreşte pe cine vrea. (Romani 9:18)
        Deci,.., nu atârnă nici de cine vrea, nici de cine aleargă, ci de Dumnezeu, care are milă. (Romani 9:16)

        Apreciază

      • Extraordinar esti, crestinule care zici ca tu cunosti Biblia , insa numai ca sa intrebi pe altii unde scrie ! Pai, nu ai citit chiar in citatele pe care le-am comentat ? Cum citesti tu in Biblie, chiar asa, fara sa te gandesti la ceea ce citesti ?
        Nu a zis Simon ca Dumnezeu si-a aruncat privirile peste Neamuri ca sa aleaga din mijlocul lor un popor care sa-I poarte Numele ? Si nu este scris ca fagaduintele au fost facute „lui Avraam si semintei lui.” Nu zice: „si semintelor” (ca si cum ar fi vorba de mai multe), ci ca si cum ar fi vorba numai de una: „si semintei tale”, adica Hristos. (Gal.3:16) Nu este oare scris ca Pastorul cel Bun Isus a venit sa caute ce era pierdut , adica oile Casei lui Israel ? Si oare la pagani a trimes El si pe ucenici in toata lumea, , ori in cautarea dupa oile pierdute ale Casei lui Israel ?. Mergand in continuare cu o gandire biblica, , vom descoperi ca intreaga Scriptura face referire pentru mantuire numai la un popor si numai la o singura Samanta ., aceea a lui Abraham, care astazi se poate recunoaste = identifica printr-un criteriu special, care este credinta ca Isus Hristos este Domnul= IHWH = Jeshuah Hanotzrim Wemmelech Hiahudim
        Nu ai citit in Fapte 5.31 ca pocainta si iertarea pacatelor sunt date de Isus lui Israel , nu unui oarecare popor pagan am vrea noi sa-l numim cumva ?
        Ce fel de pocainta a cerut Dumnezeu in ziua cincizecimii, vorbind prin gura apostolului Petru . aceea care tine de pacatele trupului ( fumat, betie alcoolica, curvie, hotie, etc ) ori o pocainta spiritula , prin recunoasterea in i Isus Hristos a insus Dumnezeului Mantuitor ,ascuns sub piele omeneasca, dupa cum a zis unul dintre profetii din vechime .Isaia si alti profeti au spus de nenumarate ori ca Mantuitorul este Dumnbezeul lui Israel Dar Tu esti un Dumnezeu care Te ascunzi, Tu, Dumnezeul lui Israel, Mantuitorule! (Isa.45:15)
        Cat de orb spiritual trebuie sa ramai tu si cu Abel ca sa nu puteti sa recunoasteti unicul adevar, care este revelat numai in Biblie : Isus Hristos este IaHWeH si ceea ce a facut sa se imprastie intunericul si sa rasara lumina adevarata in constiinta noastra a fost propovaduirea Mesajului Orei .

        Apreciază

      • Poți spune unde scrie că Dumnezeu, „. . . se descopera celor care vor sa se pocaiasca ( adica acelora care pot crede ca Dumnezeu a facut Domn si Mantuitor pe Isus Hristos cel rastignit de
        iudei…”? Mulțumesc!

        De asemeni, poate vei vrea să explici de ce ai scris că Dumnezeu, „…este ascuns de ochii oamenilor care traiesc in pacat…”.
        Sau nu știi că in Biblie este spus:
        Căci toţi au păcătuit şi sunt lipsiţi de slava lui Dumnezeu. (Romani 3:23), Fiindcă, Dumnezeu a închis pe toţi oamenii în neascultare, . . (Romani 11:32).
        Deci, din numărul celor ce „au trait in pacat” fac parte „toți”, adică toți oamenii, singura excepție fiind Isus, despre care este spus că „n-a cunoscut niciun păcat” (2 Corinteni 5:21).

        PS. Cu privire la faptul că Dumnezeu a ales un popor dintre toate Neamurile”, nu acest lucru am vrut să spun, iar tu știai desigur că acest lucru nu-mi era străin.
        Iar, dacă acest lucru s-a înțeles este numai vina mea, și de aceea cer iertare, poate că nu m-am exprimat cum trebuie. Oricum, dacă ții neapărat, vom revenii asupra acestui punct.

        Apreciază

      • Tocmai aici este problema, nu scrie în Biblie că Dumnezeu, „. . . se descopera celor care vor sa se pocaiasca ( adica acelora care pot crede …”.
        Acum deci, dacă ție îți este descoperit, așa cum pretinzi, de ce nu spui unde este scris? Totuși, ar trebui să afli, măcar acum că in Sfintele Scripturi, nu scrie asa ceva. Sau, tu poate că citești dintr-o altă evanghelie (Galateni 1:6)?
        Si, încă ceva, trebuie să mai știi că eu nu mă plâng, ci …te plâng. Este o mare diferență. Sincer, eu mă gândesc la sufletul tău care nu are cunoștință de Dumnezeu (2 Tesaloniceni 1:8), căci dacă ar fi avut, ar fi avut și frică de El.

        Biblia spune la Psalmii 25:12,
        Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.

        Apreciază

  6. În Biblie, mai avem și alte exemple ce vorbesc despre Dumnezeu, că El (Ei) este Dumnezeirea.

    Pavel, le spune atenienilor (Faptele apostolilor 17:22-31):
    Căci în El avem viaţa, mişcarea şi fiinţa, după cum au zis şi unii din poeţii voştri: ‘Suntem din neamul Lui…’ Astfel dar, fiindcă suntem de neam din Dumnezeu, nu trebuie să credem că Dumnezeirea este asemenea aurului sau argintului sau pietrei cioplite cu meşteşugirea şi iscusinţa omului.

    Tot astfel, vorbind de Isus, el spune:
    Căci în El locuieşte trupeşte toată plinătatea Dumnezeirii. (Coloseni 2:9)

    Apreciază

  7. Un adevarat crestin stie bine care este diferenta intre ceea ce ne-a dat Dumnezeu si ce am primit de la lume Ma gandesc ca tocmai ai citit si ai vazut unde scrie .. Si poate ca citesti si acest comentariu si vezi bine ce este scris : Oricine ramane in El nu pacatuieste; oricine pacatuieste nu L-a vazut, nici nu L-a cunoscut. Oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, pentru ca samanta Lui ramane in el; si nu poate pacatui, fiindca este nascut din Dumnezeu. Stim ca oricine este nascut din Dumnezeu nu pacatuieste, ci Cel nascut din Dumnezeu il pazeste, si cel rau nu se atinge de el.
    Probabil ca tu inca traiesti in pacat, de nu ai descoperirea Cuvantului dat acestei generatii in care traiesti ! Degeaba ….te plangi, degeaba intrebi, ceea ce nu-ti e descoperit, .nedescoperit ramane

    Apreciază

    • Tocmai aici este problema, „behaitul oilor…”, fiindcă în Biblie nu spune că Dumnezeu, „… se descopera celor care vor sa se pocaiasca ( adica acelora care pot crede …)”.
      Acum deci, dacă ție îți este descoperit, așa cum pretinzi, de ce nu spui unde este scris? Totuși, ar trebui să afli, măcar acum că in Sfintele Scripturi, nu scrie asa ceva.
      Decât numai dacă tu însuți adeverești că citești dintr-o altă evanghelie (Galateni 1:6)!
      Si, încă ceva, trebuie să mai știi că eu nu mă plâng, ci …te plâng.
      Prin urmare, este o mare diferență.
      Sincer, eu mă gândesc la sufletul tău care nu are cunoștință de Dumnezeu (2 Tesaloniceni 1:8), căci dacă ar fi avut, ar fi avut și frică de El. Dar acum, prin ceea ce spui dovedești că nu este cazul.

      Biblia spune la Psalmii 25:12,
      Cine este omul care se teme de Domnul? Aceluia Domnul îi arată calea pe care trebuie s-o aleagă.

      Apreciază

  8. Stii tu bine , crestinule, unde este scris, dar tie ti-e frica sa gandesti liber si sa exprimi ganduri prin cuvintele tale , de aceea te cramponezi pe ” unde scrie ? ” Si mai este ceva la mijloc, in gandirea ta , ce nu-ti da voie la libertate in Hristos , anume ceva ce iarasi este scris : „Cine nu iubeste n-a cunoscut pe Dumnezeu; pentru ca Dumnezeu este dragoste. In dragoste nu este frica; ci dragostea desavarsita izgoneste frica; pentru ca frica are cu ea pedeapsa; si cine se teme n-a ajuns desavarsit in dragoste. (1Ioan.4:18)
    Si aceasta este porunca pe care o avem de la El: cine iubeste pe Dumnezeu iubeste si pe fratele sau.

    Apreciază

    • Nu, nu este adevărat ceea ce susții tu. In Biblie nu este spus că Dumnezeu, „… se descopera celor care vor sa se pocaiasca ( adica acelora care pot crede …)”.
      Tu nu vorbești adevărul, ci „vorbești din ale tale”, căutând să faci poftele celui ce te conduce, diavolul, despre care este zis:
      Ori de câte ori spune o minciună, vorbeşte din ale lui, căci este mincinos şi tatăl minciunii. (Ioan 8:44)
      De ce spui că eu „știu unde este scris”? Aici, din nou spui minciună și te afunzi și mai rău, ce rost au aceste cuvinte nefolositoare; eu niciodată nu am spus aceasta.
      Tu ai spus-o, acum răspunde la ce ai susținut, de ce mă implici pe mine? Dai din colț in colț, cautând să scapi? De ce? Nu mai ai cuvinte?
      Sau te joci cu cuvintele crezând că acolo este scăpare, dar Domnul spune că în ziua judecăţii vei da socoteală de orice cuvânt nefolositor, pe care l-ai rostit (Matei 12:36). Chiar nu-ți pasă de ce spune Dumnezeu?

      Apreciază

  9. Ai dat exemplul de la 1 Ioan 4:18, dar se pare că tu ignori contextul, adică aşa cum este prezentat:
    Cum este El, aşa Suntem şi noi în lumea aceasta: astfel se face că dragostea este desăvârşită în noi, ca să avem deplină încredere în ziua judecăţii. În dragoste nu este frică; ci dragostea desăvârşită izgoneşte frica; pentru că frica are cu ea pedeapsa; şi cine se teme, n-a ajuns desăvârşit în dragoste. (1 Ioan 4:17-18)
    Deci, cei care se tem de Dumnezeu, au deplină încredere, adică au o mare îndrăzneală (Efeseni 3:12; Evrei 4,14-16; 10:19), fiindcă ei cred în mila Domnului (Psalmul 103:11-18). Ei cred în iertarea Sa (Ioan 3:16), şi ei ştiu că vor avea viaţa veşnică (1 Ioan 5:13). De aceea, ei au îndrăzneală în ceea ce priveşte „ziua judecăţii,” pentru că nu se tem de osândire (Romani 8:1). Ei nu se tem de chin. Ei aşteaptă cu nerăbdare recompensa lor (Apocalipsa 22:12-14), pentru că ei cunosc pe Dumnezeu, şi El este Cel ce răsplăteşte celor care Îl caută cu sârguinţă (Evrei 11:6; 9:27-28).
    Acum, frica izgonită din 1 Ioan 4:17-18 despre care vorbești tu, este frica ce implică chinul (versetul 18). Aceasta este frica de condamnare.
    Nu frica de Dumnezeu este cea izgonită. Deoarece, dacă este vorba de înţelepciune şi pricepere… ar fi oare izgonite? (Iov 28:28)! Citește cu atenție, și nu te mai grăbii să interpretezi cum vrei tu.
    De fapt chiar frica de Dumnezeu, este cea care izgoneşte alte temeri; cum ar fi frica de om (Isaia 8:11-13; Psalmul 27:1; Proverbe 29:25), laşitatea (2 Timotei 1:7), şi frica de moarte (Romani 8:15; Evrei 2:14-15), care include şi teama de condamnare (moartea a doua, Apocalipsa 21:8). Cei care se tem de Dumnezeu, se tem de Cel care „după ce a ucis, are putere să arunce în iad” (Luca 12:4-5). Prin urmare, ei se poartă cu frică în timpul pribegiei lor pe acest pământ (Romani 11:20-22; 1 Petru 1:17) fiind foarte motivaţi de această teamă (2 Corinteni 5:11), ei își pun întreaga speranţă în harul lui Dumnezeu (1 Petru 1:13).

    Apreciază

  10. Prin urmare dle ce semnezi „behaitul oilor …”, dacă nu vei reuși să arăți că acest lucru: „Dumnezeu, „… se descopera celor care vor sa se pocaiasca ( adica acelora care pot crede …”, este din Biblie, tu însuți dovedești că adaugi la cuvintele lui Dumnezeu.
    Iar eu, in repetate rânduri te-am avertizat că acest lucru nu trebuie făcute, fiindcă Biblia spune:
    Orice cuvânt al lui Dumnezeu este încercat. El este un scut pentru cei ce se încred în El. N-adăuga nimic la cuvintele Lui, ca să nu te pedepsească şi să fii găsit mincinos. (Proverbe 30:5-6)

    Şi, … dacă va adăuga cineva ceva la cuvintele prorociei din Biblie, Dumnezeu îi va adăuga urgiile scrise în cartea aceasta. (Apocalipsa 22:18)

    Acum înțelegi de ce te plâng? Iată, aceasta este dovada „dragostei de aproapele”, fiindcă sufletul tău este în mare pericol . . .

    Apreciază

    • Bine, mai crestinule, ca nu te lasi dus cu pluta, desi ai si sarit in ea de la inceputul comentariilor tale . Te-am intrebat mai demult cum citesti tu Biblia ? Daca o citesti cum probabil faceai odinioara cu lectiile de la scoala, invatand pe de rost , fara sa-ti pui catusi de putin si gandirea la contributie, cu prost obicei se vede ca ai ramas.
      Tu ai citit istoria celor dintai pocaiti , in ziua de Rusalii, , cand apostolul Petru prin cuvantarea lui i-a convins de raul pe care l-au facut nerecunoscand lucrarea lui Dumnezeu facuta prin Isus Hristos . Iar cand aceia au intrebat ” Ce sa facem ? ” au vrut ei sa se pocaiasca ? Eu stiu ca da! Ca, de n-ar fi vrut, nu S-ar fi coborat si peste ei Duhul lui Dumnezeu si nu s-ar fi grabit sa marturiseasca prin botez credinta si pocainta lor , asa cum i-a sfatuit apostolul
      Tu stii, de asemenea ca apostolul Pavel a zis si el, intr-o scrisoare :”Dar, cu impietrirea inimii tale, care nu vrea sa se pocaiasca, iti aduni o comoara de manie pentru ziua maniei si a aratarii dreptei judecati a lui Dumnezeu, (Rom.2:5) si ai putea lesne sa tragi si de aici concluzia ca eu nu am spus ce nu este scris, dar am avut curajul sa marturisesc prin cuvintele mele, ceea ce am inteles din ce am citit . Chiar si apostolul Ioan – ca sa ai o a treia marturie, – zice la fel „I-am dat vreme sa se pocaiasca, dar nu vrea sa se pocaiasca de curvia ei! (Apoc.2:21)
      Ai mai citit, de asemenea, si marturia orbului din nastere, pe care Domnul Isus l-a intrebat : „”Crezi tu in Fiul lui Dumnezeu?” (Ioan.9:35) ….. Apoi Isus a zis: „Eu am venit in lumea aceasta pentru judecata: ca cei ce nu vad sa vada, si cei ce vad sa ajunga orbi.”
      Unii din fariseii care erau langa El, cand au auzit aceste vorbe, I-au zis: „Doar n-om fi si noi orbi!” „Daca ati fi orbi”, le-a raspuns Isus, „n-ati avea pacat; dar acum ziceti: „Vedem.” Tocmai de aceea, pacatul vostru ramane.”

      Apreciază

      • Tu, „behaitul oilor…” te rătăcești departe de adevăr, și cauți să arăți, nimic altceva decât priceperea ta. Dacă, într-adevăr ai fi căutat pe Domnul, ai fi început comentariul cu tema subiectului, dar tu nu vrei să știi altceva decât, că alții vor afla ceva din gândurile tale.
        Aceasta este lauda de sine.
        Tot nu înțelegi că eu nu caut ceartă ca și tine? Eu ți-am vorbit din învățăturile Bibliei, tu ai vorbit tot timpul din învățăturile organizației tale, prin urmare nu avem cum să analizăm un subiect.

        Apreciază

      • Fie cum zici tu , fiindca nici pentru mine nu se potrivesc toate opiniile pe care le afisezi Totusi ai dreptate cand zici ca .eu de aceea scriu, tocmai pentru ca altii sa afle gandurile mele , dar si tu faci la fel , diferenta este ca nu poti sa recunosti ca asa este . Suntem croiti dupa un alt calapod, asa ca fiecare va merge mai departe pe calea pe care este pornit . Pocainta inseamna intoarcere de la ratacire, si se poate face numai daca ratacirea este recunoscuta . Pana atunci, Domnul sa se indure de fiecare .

        Apreciază

  11. Orbul a putut sa creada, fariseii , nu. De aceea Domnul S-a descoperit numai lui ! Amin !

    Apreciază

Lasă un răspuns

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s