Gânduri despre „BERESHIT” – Principii

Primul cuvânt al Bibliei, care a dat și titlu cărții „Geneza”, este în ebraică: BERESHIT.

brashi_hebrew

Construcția acestui cuvânt exprimă o expansiune deplină, și asta indiferent dacă teoriile „Big-Bang” și cea a Universului în expansiune sunt corecte sau nu. Eu personal nu consider Biblia o carte despre fapte științifice – mai ales narațiunea (literală) a Genezei, care nu se armonizează deloc cu descoperirile științei (dar nici nu este nevoie). Biblia nu își propune să vorbească sau chiar să explice lucruri pe care oamenii de știință într-o zi le vor cunoaște oricum. Biblia ne va oferi mai degrabă căi de acces către niște adevăruri sau principii funda­mentale ce se află dincolo de universul științei și chiar al materiei.

Două din aceste principii le putem vedea în cartea „Geneza”, atunci când pătrundem dincolo de niște „povestiri” frumoase, despre cum au fost întocmite animalele, copacii, soarele, stelele sau Adam și Eva. Aceste principii le-aș numi pentru început: Principiul „Dualității” și Principiul „Expansiunii”.

Principiul „Dualității” se identifică foarte ușor în prima carte a Bibliei. Cea dintâi literă a „Cărții Începuturilor” este „B” (ב‎ sau „Bet”, în ebraică), care este a doua literă a alfabetului. Însuși cuvântul „Alfabet” provine de la numele ebraice ale primelor două litere: „Alef” (א) și „Bet” (ב‎).

Mai întâi doresc să scot în evidență ideea care ni se transmite chiar din primul capitol al Genezei, anume că încă de La început, înainte de orice creație, există „1”, adică Unitate. Îndată însă ce apare Creația, apare și Dualitatea. Spre exemplu, dacă privim la oricare din cele șase zile ale Creației, în fiecare din acestea există cel puțin o dualitate (un contrast), iar în zilele a treia și a șasea observăm câte-o dublă dualitate.

creatie_dualitate

Așadar, observăm că tot ce este creat, se află încă din start într-o stare de „Dualitate”. Percepem un contrast, ceva ca și cele două fețe ale aceleiași monede. Până și „Bărbatul” și „Femeia” fac parte dintr-un singur întreg, numit „ADAM” (OM).

Aș dori să atrag atenția asupra diferenței ce există cu privire la înțelegerea noțiunii de „Dualitate”, care are valențe diferite în Vechiul Testament (la evrei) față de Noul Testament (la creștini). În Evanghelia după Ioan 1:1 citim (aparent) aceleași lucruri descrise în (aparent) aceiași termeni, precum: „La început” sau: „Lumina și întune­ricul”… Totuși, în Noul Testament apare o nuanță în plus: „Întunericul n-a biruit-o”. Creștinismul, la origine, a preluat idei din gândirea greacă a timpului, potrivit cărora „Dualitatea” implică un conflict necurmat între două forțe distincte și ostile. Astfel au apărut personaje precum „Satana” și „Demonii”, care în înțele­gerea creștină sunt o forță indepen­dentă (diferită) de Divinitate, de „Forța Binelui”, și care concurează și se războiește mereu cu Dumnezeu, pentru a-i lua fie locul, fie „supușii”, spre a-i duce în „iad” sau la „pierzare”.

Totuși, în simbolistica și sistematica Creației, dar și în restul Vechiului Testament, ideea unei conflagrații uni­versale între două forțe diferite, aflate pe poziții ireconciliabile, lipsește cu desăvârșire. În Isaia 45:7 se afirmă chiar opusul, care tradus cuvânt cu cuvânt din ebraică, sună în felul următor: „(EU am) format Lumina și (am) CREAT Întunericul, fac Pace și CREEZ Răul, EU YHWH fac toate acestea”.

În tradiția mistică iudaică, Dumnezeu este „Lumina fără de sfârșit”, TOTUL și pretutindeni. Și fiind lumină pretutindeni, umple orice colțișor, nemaiputând manifesta nici un alt aspect. Pentru a putea „face” ceva, sau altceva, în afară de A FI doar „Lumină fără de sfârșit”, Dumnezeu trebuia să se „retragă” mai întâi, să „creeze întuneric”, respectiv să facă un „spațiu gol, întunecat” în care nu se află „nimic” (sună paradoxal). În acest spațiu „Creatorul” putea „turna” apoi o rază mult mai slabă de lumină Divină. Să ne închipuim că dorim să facem o fotografie cu un bliț, încercând să obținem efecte de lumini și umbre… afară la soare. Nu vom vedea lumina blițului, sau efectul acestuia, în timp ce soarele ne inundă cu lumina și strălucirea sa.

Când Dumnezeu s-a „retras”, creând un spațiu gol, „mica” lumină pe care a început să o radieze (ca și blițul foto) a făcut ca Creația să fie percepută ca o „Dualitate”, cu lumini și umbre, ca o monedă cu două fețe, ca două realități distincte (Binele și Răul). Aceasta ne face să uităm că nu există, totuși, decât UN SINGUR adevăr, o singură realitate, și că Dumnezeu este UNA și TOTUL. De aceea, Biblia descrie Creația după momentul când Dumnezeu s-a retras, când a creat spațiul necesar manifestării în Creație. Cartea Geneza nu îl prezintă pe Dumnezeu așa cum era înainte de „La Început…”, și anume un Întreg strălucitor, „Lumina fără de sfârșit” ce umplea fiecare colțișor din Univers, lumina infinită în care se „vede” totul, dar în același timp, nimic concret, căci într-un ocean de lumină orbitoare este imposibil de distins nuanțe sau contraste…

Din acest motiv, relatarea despre Creație începe cu litera „B” (ב‎, a doua literă), într-o lume cu o lumină „mai mică”, o lumină diminuată progresiv, până la un nivel la care putem distinge perechi în Creație. Este lumea „Dualității” în care am perceput pentru prima dată deosebirea dintre lumină și întuneric. Cu toate acestea, „Întuneric” ca reali­tate distinctă nu există cu adevărat, la fel cum nici umbra nu există de sine stătătoare, fără un obiect real. Nu există decât lumină și mai puțină lumină sau lipsa totală a luminii. Daca lumina ar fi totul, pretutin­deni, am fi orbiți și nu am mai percepe întunericul, umbrele, nuanțele fine. Dar, după ce oceanul de lumină Divină a fost redus ca radianță, am perceput că există și „Luminători” (mai mari și mai mici) care luminează ziua și noaptea. Am observat și că există păsări pe cer și pești în apă, după care am văzut Bărbatul și Femeia. Cu toate că îi percepem separați, cei doi sunt totuși „UNA”…

Al doilea principiu în cartea „Geneza” este Principiul „Expansiunii” (sau al creșterii, al dilatării, al dezvoltării). Acest principiu nu este afișat în Biblie chiar „la prima vedere”, dar există totuși. Este tranziția de la „UNU” la „DOI”, apoi de la „DOI” la „PATRU” și în final la o explozie în diversitate sau multitudine. În materialele următoare mă voi referi mai pe larg la acest principiu, pe care îl voi mai numi și „Principiul 1 – 4”. El este codificat chiar în primul cuvânt al Bibliei: „BERESHIT”, cuvânt despre care fără îndoială că s-au scris cărți întregi. Cu siguranță, și teoria expansiunii Universului fizic este și ea o aplicație în tărâmul fizic a principiului Expansiunii.

Ultima literă a Cuvântului „BERESHIT” este „T” (ת‎ sau „Tav” în ebraică), totodată și ultima literă a alfabetului, cu valoarea numerică de 400. În vechea scriere ebraică, litera „Tav” arăta ca semnul „plus” (+), de fapt, ca o cruce. Știm ce semnifică Crucea: suferință, durere, moarte… La fel, și numerele (biblice) 40 (ani în pustie) sau 400 (ani de robie în Egipt) simbolizează viața în acest univers aspru și ostil al materiei. De multe ori percepem viața ca pe o luptă continuă pentru supraviețuire și parcă ne pare o suferință interminabilă în „robie”. Nu mă refer la o robie în sensul propriu, ci la faptul că încă de la nașterea în corpul acesta material percepem lumea ca o Dualitate. Nu neapărat cea evidentă, dintre masculin și feminin, sau dintre „Bine și Rău”, ci mai degrabă ca o stare de „deconectare”, ca o „despărțire” de Dumnezeu, de Întregul și UNITATEA sa. De multe ori ne simțim singuri, părăsiți, ca un naufragiat pe o insulă. Bineînțeles că nici pe semenii noștri nu îi percepem ca fiind „UNA” cu noi, poate doar dacă fac parte din aceleași grupuri (sociale, politice, religioase) ca și noi. Altfel, îi vedem ca pe o posibilă amenințare, ca pe niște „necredincioși” sau chiar ca pe potențiali „dușmani” ai noștri (și ai lui Dumnezeu).

Potrivit principiului Expansiunii, tot ceea ce facem în această viața, încă de la naștere și până la ultima suflare, ne va duce în mod aparent tot mai departe și mai departe de Dumnezeu. Rămânând la simbolistica biblică, vom rămâne la nesfârșit în „robia din Egipt” sau vom pribegi tot mai mult în „pustie”, până când vom muri acolo. Cu alte cuvinte, cu toate că evoluția omenirii în privința științei, a tehnologiei și în orice alt domeniu material crește în mod exponențial, percepția „deconectării” noastre față de Dumnezeu, de „Întreg”, de „TOTUL” va crește tot atât de exploziv, până la infinit, și ne vom trăi viața ca atare. Asta în caz că nu facem „Teshuva” sau „Pocăință”, (un alt principiu biblic, cel al „Reîntoarcerii” de la multitudine la UNU). „Teshuva” constă în a-ți schimba căile, direcția, în a te realinia, a te reconecta. Nu înseamnă deloc să devii religios, să aderi la o oarecare religie sau sectă, să te conformezi unor norme și standarde religioase, ci înseamnă să îți schimbi modul de a percepe lumea, Universul, pe semenii tăi și pe Dumnezeu. Să vezi că în esență ești conectat mereu cu toți și cu totul și astfel îi poți accepta și iubi pe toți și totul, necondiționat. Doar în felul acesta ne putem „izbăvi” de latura distrugătoare a principiului „Expansiuni” și redobândi UNITATEA, pacea, armonia, legătura cu Dumnezeu, cu TOTUL.

În încheiere, să privim din nou la cuvântul ebraic „BERESHIT”, scris pe litere: Bet–Resh–Alef–Shin–Yod–Tav, împreună cu valorile numerice: 2–200–1–300–10–400.

brashi_hebrew

Primele trei litere, Bet (ב‎) – Resh (ר‎‎) – Alef (א‎‎) sunt identice cu cele din al doilea cuvânt din Biblie: BaRA, care se traduce „(A) CREAT”. Cele două principii se mai regăsesc și în valorile numerice ale literelor. „Planul” de ansamblu prezentat în linii mari în Biblie începe cu o Creație în Dualitate ce se deschide cu litera „Bet” (2), urmată de o „explozie” în diver­sitate prin „Resh” (200), în care aparent totul scapă de sub control, ajungându-se chiar la „robie”. Ar urma chiar moartea în „pustie”, dacă nu ar interveni însă „Teshuva”, reîntoarcerea la Dumnezeu, la starea de UNITATE, repre­zentată prin „Alef” (1). Aici, în ziua a șasea, apare și OMUL (ADAM), făcut după „Chipul și asemănarea lui Dumnezeu”, considerat „coroana Creației”. Asemănarea constă în faptul că OMUL este în același fel UNA, după cum și Dumnezeu este UNA, chiar dacă la început, datorită prea marii străluciri a Omului Primordial, nu se se puteau încă deosebi nuanțele sale (Partea „Bărbătească” și Partea „Femeiască”).

Ultimele trei litere, Shin (ש) – Yod (י) – Tav (ת‎) au în mijlocul lor acea „Iotă” mică (י – Yod) ca punct central, la stânga și la dreapta ei aflându-se „Shin” (ש) și „Tav” (ת‎), ultimele două litere din alfabet. Acea „Iotă”, (care „nu va trece nicidecum” – după cum a declarat Yeshuah), are valoarea 10, sau 1 potențat, și reprezintă UNITATEA lui YHWH din mărturia de credință „Shema Israel!” din Deuteronom 6:4: „Ascultă Israele, YHWH, Dumnezeul nostru este UNUL/UNA”. Este „Iota” din „Numele Domnului”, Tetragrama Y-H-W-H, și în același timp și „Iota” din numele lui ISUS (Yeshuah sau Yehoshuah în ebraică), care în traducere înseamnă: YHWH este salvare”. Dacă „Iota” reprezintă UNITATEA în Divinitate, cum ar putea „trece” aceasta vreodată?

În același timp, acea „Iotă”, cu cele două brațe la stânga și la dreapta ei, respectiv literele „Shin” (300) și „Tav” (400) exprimă în egală măsură și UNItatea OMULUI, pe care YHWH l-a creat (BaRA, 2-200-1) ca „Parte Bărbătească” și „Parte Femeiască”. În vechea tradiție ebraică, dar și în cea greacă, cifrele 3 și 4 exprimă Principiul „Bărbat” (3) și Principiul „Femeie” (4).

În antichitate, bine-cunoscuta „Teorema lui Pitagora” nu era doar matematică, ci exprima o lege a vieții. În reprezentare geometrică devine vizibil cum din principiul „Bărbat” și din principiul „Femeie”, când cele două se află într-un raport de unghi drept, stând față în față ca teză și antiteză, rezultă principiul „Copil” ca sinteză.

Cifra prin care se exprimă în Biblie principiul „Bărbat” este 3 și acesta devine „împlinit” în numărul 9, atunci când atinge maximul (plinătatea) ce se poate obține în lumea lui „3” (3×3). În același fel, și cifra prin care se exprimă principiul „Femeie” este 4 și el devine „împlinit” în numărul 16, care este maximul obținut în lumea lui „4” (4×4).

pitagora_principii

Nu este doar: „Bărbat” + „Femeie” = „Copil”, după cum nici 3 plus 4 nu fac 5. Ci este mai degrabă: „Bărbat” (în împlinirea existenței lui) + „Femeie” (în împlinirea existenței ei) = „Copil” (în împlinirea existenței lui): 3²+4² = 5²

Așadar „Partea bărbătească” (3) și „Partea femeiască” (4) ca principii de manifestare în plinătate produc ceea ce se poate numi principiul „Copil” (5). Este rodul unirii dintre Bărbat și Femeie, fiecare în împlinirea de sine, atunci ia ființă ceva nou.

Celor care li se pare că aceste lucruri nu mai au legătură cu Biblia le voi aduce aminte că în aceasta, Dumnezeu este numit „Dumnezeul lui Avraam, Isaac și Iacov” (cei trei patriarhi). Ei împreună au patru soții: Sara, Rebeca, Lea, Rahela (fără a număra și concubinele lor).

În concluzie, revenind la Creație, termenul „BERESHIT” exprimă în structura sa principiul „Dualității” care derivă din Unitate, principiul „Expansiunii” (explozia în diversitate) și principiul „Întoarcerii” la Unitate („Teshuva”) în primele trei litere: 22001. Iar prin ultimele trei litere, 300–10–400 se exprimă UNITATEA OMULUI, creat ca „Parte bărbătească” și „Parte Femeiască”, aflat deja într-o stare a diversității (trei-sute, patru-sute), având ca centru de echilibru însăși Divinitatea reprezentată prin „Iota” din tetragrama YHWH, a cărei valoare numerică 10 indică spre faptul că OMUL devine una UNA cu sine și UNA cu Dumnezeu.

Reclame
Publicat în Fără categorie | 21 comentarii

Vampirismul energetic

Prin acest articol (care nu era deloc în planul meu) doresc să răspund unor acuzații și să clarific anumite lucruri pentru cititorii blogului Mihaelei „De vorbă cu mine însămi” unde de curând am fost blocat ca să mai fac comentarii.

S-au scris multe despre „Vampirism energetic”, printre altele îmi place definiția doctorului Lawrence Wilson care afirmă:
https://www.drlwilson.com/articles/vampirism.htm

„Vampirismul energetic este procesul prin care o persoană, prin manipulare, în mod esențial fură energie de viață de la o altă persoană.”

Subliniez aici că este vorba de manipulare și adaug următoarele explicații găsite pe blogul de dezvoltare personală „Eu, tu și cu mine” (sublinierile îmi aparțin):
https://eutusicumine.wordpress.com/2017/06/18/vampirism-blesteme-vraji-atacuri-energetice-si-posedari

„Vampirismul, pe scurt vine cineva și te secătuiește de energie. In primul rând nu există un transfer direct de energie intre victimă și „vampir”, victima cedează energie de bună voie, conștient sau inconștient (căzând în capcana „vampirului”) cedând energie prin activarea unor emoții negative, „vampirul” se încarcă energetic obținând satisfacție prin rănirea victimei sau hrănindu-se cu compasiunea victimei. Oricare ar fi metoda de „vampirizare” nu există un transfer direct de energie, tu pierzi energie prin simplu fapt că celălalt te obosește și iți aduce o stare mentală negativă, stare care necesită consum crescut de energie, sau cazi în capcana compasiunii negative și cedezi energie pentru a-i „alina suferința”. Te poți proteja foarte simplu, spunând NU persoanelor care te obosesc. Ceea ce caută un „vampir” e atenția și satisfacția personală, atenția o obține apelând la compasiunea ta (făcând pe victima) satisfacția personală o obține aducându-ți ție o emoție negativă (făcând pe agresorul) sau combinându-le, ăștia sunt cei mai periculoși datorită tehnicilor manipulatorii pe care le folosesc și a insistenței cu care te abordează.”

Iată acum motivele care m-au determinat să scriu acest articol:

De cel puțin doi ani, poate și mai mult, nu mai țin minte exact, am „conversat despre Dumnezeu”, căci așa se chema un blog mai vechi al Mihaelei, pe care am înțeles că l-a „lăsat moștenire” lui Cherie, o veche parteneră a ei de discuții, multe dintre ele fără speranță de reconciliere. Mai târziu am intervenit în conversații și pe noul blog al Mihaelei (sau poate nu era mai nou decât celălalt).

În esență, subiectele abordate de mine erau de natură teosofică, potrivit cu înțelegerea mea a Kabbalei iudaice clasice (nu „teosofia” creștină sau blavatskiană). În aceeași direcție doresc să duc și acest blog personal, pe care recunosc că l-am neglijat mult. Dar asta doar din cauză că domeniul de studiu este enorm de vast și am realizat că mai întâi este necesar un fundament foarte solid și serios, înainte de a „ridica acoperișul”. În diversele mele comentarii pe blogurile Mihaelei am deschis multe subiecte și am intrat în ele pe diferite niveluri, de la superficial la foarte profund; în general, comentariile fiind extrem de lungi. Au fost practic ca niște „ciorne” pentru subiectele ce urma sau urmează să le prelucrez și să le postez pe blogul meu.

În general, Cherie a fost foarte receptivă (și este desigur, dar eu redau acum ca pe o relatare); din feedbackul ei reieșind că (deși ortodoxă fiind) putea găsi de multe ori potriviri cu felul cum priveam eu lucrurile. Mihaela și ceilalți cititori sau scriitori ai blogului cu orientare preponderent neo-protestantă erau desigur mai rezervați și uneori chiar mai combatanți.

În timp ce am conceput acest articol, am citit câteva din cele mai vechi discuții pe care le-am putut găsi dintre Mihaela și Cherie. Am rămas uimit când am văzut că „dezbaterile” lor durează cel puțin de la începutul lui 2012, când ele au decis împreună să publice pe blogul lor comun discuțiile purtate anterior prin email.

Trebuie să recunosc că și acum, când citesc postări mai vechi (pe care nu le-am mai prins atunci, eu apărând pe bloguri mult mai târziu), sunt plăcut surprins de vederile lui Cherie, cu care acum rezonez profund și pe care îmi permit să le citez:
https://conversatiidespredumnezeu.wordpress.com/2012/02/08/religie-si-ocultism

cherie_quote_01

Dacă aș fi intrat pe acel blog în 2012, aș fi răspuns însă probabil mai degrabă în felul Mihaelei:

mihaela_quote_01

Mihaela și astăzi este la fel de fermă. Pentru dânsa „cunoașterea lui Dumnezeu” nu este așadar posibilă decât prin citirea Bibliei. Fals! Întrucât Biblia însăși declară că: „Cuvântul este aproape de tine: în gura ta și în inima ta.” Cuvântul este deja implementat în ființa umană, deoarece Creatorul „a pus în inima lor chiar și gândul veșniciei”.

Pentru Mihaela lucrurile sunt foarte simple: Pentru a-l „întâlni” pe Dumnezeu, un om trebuie să treacă mai întâi prin etapa de ateism. Adică așa cum a fost ea cu câțiva ani înainte de a începe discuțiile cu Cherie.
https://tatonari.wordpress.com/2018/12/12/dincolo-de-aparente/comment-page-1/#comment-1660

Apoi, în înțelegerea ei și a tuturor credincioșilor neo-protestanți, omul trebuie să recunoască o aparentă problemă ce i se prezintă (dar care în fond nici nu există) și anume că este păcătos și deja condamnat să își petreacă eternitatea în iad. Dar i se arată totuși o scăpare: să accepte singura soluție pe care Dumnezeu în dragostea sa infinită i-a oferit-o, acceptându-l pe Isus în viața lui. Acel moment, împreună cu botezul conștient (ca adult), marchează „nașterea din nou” în Împărăția lui Dumnezeu și începutul unei noi vieți „în Domnul” la sfârșitul căreia, pentru credincios, urmează (potrivit promisiunilor), o viață viitoare fără de sfârșit, la dreapta lui Dumnezeu, într-o lume nouă a păcii, a desăvârșirii și a bucuriilor veșnice… Cine ar fi atât de prost încât să piardă „super-oferta”?

Aș dori să mai remarc că acest „plan de salvare” a omenirii are un randament foarte scăzut, întrucât, din nefericire, nu funcționează decât pentru maxim 33%, din populație, cam la atâta se estimează numărul celor ce se declară „creștini”…

Evident, Mihaela se consideră un „om născut din nou” care are o „relație cu Isus” și a „vorbit” chiar cu El. Însă, când este întrebată ce înseamnă să fi „născut din nou” ne răspunde cu aroganță: „Din păcate n-ai cum să înțelegi ce înseamnă”.

mihaela_quote_02

Din păcate… Mihaela a rămas datoare cu explicația…

Am intervenit în discuție, expunând noțiunea de „born again” a creștinilor evanghelicali (pe românește „pocăiți”, printre care am fost și eu) ca fiind un scenariu simplist de „program salvator”, ce seamănă mai degrabă cu o strategie de marketing.

Iată că și Mihaela a „rulat” acest program în încercarea ei de a o „converti” pe Cherie la sistemul ei de gândire:
https://conversatiidespredumnezeu.wordpress.com/2012/02/08/religie-si-ocultism

mihaela_quote_03

După cum se vede, tactica în esență este una simplistă dar efectivă. Se inventează o premisă falsă: tu ești păcătos, iar Dumnezeu un „foc mistuitor” în fața căreia vei arde. Așa că nu vrei tu mai bine să primești Jertfa unicului său Fiu? Nimic mai mult decât manipulare emoțională ieftină…

Același tacâm, ca și în 2012, ni l-a servit Mihaela și în preajma Crăciunului lui 2018, când într-un alt articol ne-a recomandat un film cu mărturia unui fost preot ortodox ce a trecut de partea pocăiților:
https://tatonari.wordpress.com/2018/12/12/dincolo-de-aparente

La trei zile după publicarea acestui articol s-a arătat „dezamăgită” de faptul că nimeni nu și-a făcut timp să asculte (sau să comenteze) ce a zis preotul. M-am gândit să îi fac plăcerea și să ascult acea predică, care nu prezenta nici un interes pentru mine, întrucât nu se întrevedea nimic nou. Mai apoi mi-am prezentat punctele mele de vedere, trecând, timp de o săptămână, prin numeroase subiecte, care, în mod evident, nu erau conforme cu perspectivele Mihaelei.

Pentru faptul că am îndrăznit să îi spun că procesul de „naștere din nou” susținut de Mihaela nu este decât un program mental creat de propriul EGO care se auto-validează prin experiențe ce apoi sunt traduse prin „a trăi cu Isus”, a început să mă atace, cu mult tact și diplomație…

Am fost acuzat împreună cu Cherie că atacăm persoane, și tot în aceeași frază ni s-a și adus la cunoștință că am avea o minte foarte mică pentru că discutăm despre oameni…

mihaela_quote_04

Am mai fost făcut în multe feluri, chiar și „Nachash” (Șarpe, în ebraică), adică Satan care „se deghizează în înger de lumină”.

Mihaela, în mod paradoxal, mă consideră „ateu”, fiindcă nu corespund criteriilor ei (nu am o relație cu Isus, pe care nu îl recunosc ca fiind „Dumnezeu”). Cum se face însă că eu, „ateu” fiind, totuși îmi dedic atât de mult timp vorbind (mai puțin despre oameni) și mai mult despre Dumnezeu și despre principii biblice mult mai profunde decât o schemă de marketing?

Încă un lucru straniu: Mihaela declară că după discuțiile noastre, ea își dă seamă că se simte mai bine printre unii atei decât printre majoritatea creștinilor”… Cum este oare aceasta posibil?

Răspuns: Mihaela se simte bine printre atei datorită reminiscențelor de ateism din viața ei înainte de convertire, iar EGO-ul dânsei este înălțat atunci când mintea ei rulează programele ce îi confirmă că ea se află pe o poziție privilegiată.

mihaela_quote_05

După atacul meu puternic asupra programului mental numit „întoarcere la Dumnezeu prin Isus și naștere din nou”, atac care pare-se a afectat-o deosebit, a urmat articolul cu mărturia fostului magician Alin Blaine, care în urmă cu câțiva ani trecuse și el la pocăiți.
https://tatonari.wordpress.com/2017/12/13/idolatria-din-luna-decembrie

Pentru mine nimic deosebit, doar „Aceeași Mărie cu altă mărturie”…

Mi-am prezentat propria mea mărturie, căci în discursul lui Alin Blaine mă vedeam pe mine însumi acum 28 de ani, trăind și vorbind exact aceleași lucruri. Am accentuat faptul că este păcat ca oamenii să se lase „vrăjiți” de fostul iluzionist (adică ademeniți, păcăliți, manipulați mental și copleșiți emoțional) și astfel să își distrugă viețile, rătăcind zeci de ani sau poate chiar o viață întreagă, dacă nu se vor mai regăsi între timp. Am răspuns:

Acum lăsând glumele la o parte, zic: Doamne ferește pe cei ce se lasă „evanghelizați” de vrăjitorul răs-vrăjit (se poate parafraza, ca si răs-popit?)

Acum eu mă uit în urmă la viața mea râzând, dar tocmai pe mâna unor astfel de inconștienți am încăput și am mers 25 ani de viață. Eu ii iert, căci ei nu știu ce fac, și m-am iertat și împăcat și pe mine însumi pentru neștiința mea. Dar faptul că acum trec atât de ușor, aproape in glumă, peste faptul că mi-am sacrificat un sfert de veac unui ideal fals nu înseamnă că mi-am fost ușor și că toți acești 25 ani au fost o glumă. Și nu înseamnă nici că alții, care sunt sau vor fi vrăjiți la fel ca și mine se vor trezi tot așa, și dacă se vor trezi, vor avea capacitatea de a vindeca trecutul… Mă tem că viața celor mai mulți va fi distrusă și ei vor rămâne niște sclavi orbiți…

De aceea, dincolo de caracterul de divertisment (pentru mine) al subiectului, și poate serios pentru voi, dragi pocăiți, zic doar pentru restul lumii: DOAMNE FERESTE!

Aceasta era definitiv mult prea mult pentru Mihaela, care prin conversații interminabile era obișnuită să sugă treptat energie de la mult mai amabila și mai îngăduitoarea Cherie.

Răspunsul Mihaelei nu s-a lăsat așteptat. Am fost făcut nazist

mihaela_quote_06

…pe motiv că l-am făcut „răspopit” pe preotul din articolul precedent, iar pe fostul magician Alin Blaine l-am numit „răs-vrăjit”. Și probabil și fiindcă pe autorul blogului „Behăitul oilor și glasul păstorului” în anumite împrejurări l-am numit „Oaie”.

mihaela_quote_07

Sunt deci declarat „nazist” cu toate că nu am îndemnat vreodată la ucidere, anihilare sau ură de rasă, dar după proverbiala logică de fier a Mihaelei urmează să le fac și pe alea, întrucât sunt un ateu, care prin definiție nu poate face lucruri bune!
https://conversatiidespredumnezeu.wordpress.com/2017/03/24/karma-sau-ilogica-toleranta-a-ateului-cumsecade
https://conversatiidespredumnezeu.wordpress.com/2017/03/27/naivitatea-ateului-cumsecade

În aceste condiții am decis să închei definitiv discuțiile cu Mihaela, înțelegând că orice dialog serios cu această persoană nu poate avea un final bun, decât pentru ea, atât timp cât se poate alimenta din energia pe care i-o oferă cei cu care reușește să creeze și apoi să mențină stări conflictuale cât mai lungi care să îi ofere satisfacțiile victoriei și superiorității.

abel_quote_01

După refuzul meu de a mă mai oferi drept baterie energetică și oglindă în care să își proiecteze propriile imagini, Mihaela mi-a oprit automat dreptul de a mai răspunde:

mihaela_quote_08

Nu pentru că aș fi ținut neapărat să îi răspund „La revedere!” ci pentru a-i atrage atenția că ori minte, ori habar nu are despre ce vorbește, am încercat postarea ultimului meu răspuns, pe care cu siguranță că ea l-a citit pe email și l-a „moderat”, hotărând ca să ajungă la coșul de gunoi:

Ești o FALSĂ, Mihaela!

Ce spune „răspopitul” de la minutul 59:55?
https://www.youtube.com/watch?time_continue=3595&v=sdQZx0229mU

Doresc să rămân preot, în BISERICA ORTODOXĂ…”

Și mai apoi:

„Și m-au chemat la judecată și m-au excomunicat din biserica ortodoxă, adică eu nici măcar membru nu mai pot fi (și nu vreau să mai fiu), m-au caterisit din funcția de preot, mi-au luat poziția de preot și au proferat asupra mea blestemul ANATEMA…”

Eu, spre deosebire de tine, STIU exact despre ce vorbesc.

Tu pe cine crezi ca prostești?

Mă așteptam la mai mult de la tine…

(Poți să nu postezi asta, mâine va apărea oricum pe blogul meu…)

Sunt sigur că nimeni din cititorii blogului Mihaelei nu a ascultat mărturia popii până la minutul 60, poate nici chiar Mihaela. Dacă însă a ascultat, este foarte grav! Dar putea să asculte măcar după ce a citit acest răspuns al meu.

Dar ce face Mihaela, după ce îl face pierdut?

Iată ce face: Scrie un nou articol: „Cum să ne furăm singuri căciula… și să fim ferm convinși că n-am furat-o noi”:
https://tatonari.wordpress.com/2018/12/28/cum-sa-ne-furam-singuri-caciula

mihaela_quote_09

Un articol foarte scurt, dar provocator, în care nu se spune nimic, doar se bat apropouri și se plantează noi semințe pentru eventuale alte dispute… Cititorii bănuiesc că Mihaela ar dori să își închidă și acest al treilea blog, sau că eu aș fi pus la cale acest scenariu pentru a ieși din joc „basma curată” (și cu căciula ne-furată?).

Se pare că tot Mihaela vrea să lămurească, deși cred că nimeni nu a înțeles ceva, ci mai degrabă este mai mult în ceață, dar din politețe și pentru a nu mai stârni certuri, nimeni nu cere detalii în plus.

mihaela_quote_09

Insist totuși: Când am scris cuvântul „răspopit” (și nici măcar nu l-am zis eu primul, mie nici nu mi-a stat pe limbă acest cuvânt), nu l-am folosit nici ca acuzație, nici în batjocură, ci chiar am rostit un adevăr. Și ca să fiu sigur că nu greșesc, m-am uitat și în dicționar înainte, întrucât „răspopit” nu făcea parte din vocabularul meu activ și nu doream să insult.

dex_raspopit

Iată, Mihaela, creștina „născută din nou”, în loc să recunoască un fapt foarte real și adevărat, că preotul chiar a fost dat afară din preoțime, fapt care pe românește se cheamă „a răspopi” dă mai degrabă dovadă de un comportament perfect nazist, acuzându-mă și continuând cu propaganda mincinoasă de auto-victimizare.

Prin acest articol am dorit să atrag atenția urmăritorilor blogului Mihaelei să fie atenți la ei înșiși, să se analizeze și să identifice dacă nu cumva există pierderi energetice.

Nu este un articol anti-Mihaela, ca om nu am nimic cu ea sau împotriva ei. Dacă într-adevăr „are Duhul Sfânt” așa cum pretinde, acela o va inspira și o va conduce întotdeauna înspre ce este mai bine.

Publicat în Fără categorie | 59 comentarii

Anticristul este Eul fals

Sunt de aceeaşi părere cu ce spune Maestrul Ramtha…

Cine este acest personaj religios, numit Dumnezeu – acest mister infinit pe care omul a căutat de eoni să-l desluşească? El este gând şi capacitatea de a se percepe pe sine – şi, prin faptul că se percepe pe sine, de a deveni şi de a se extinde. Aceasta e tot ce Dumnezeu este: totalitatea gândului, eminenţa vieţii. Şi, chiar în interiorul fiinţei, voi aveţi forţa de a deveni Dumnezeu în întregime – absolut în totalitate – deoarece, dacă tot creierul ar fi folosit, aţi fi mereu acest moment, până la capătul eternităţii; aţi cunoaşte tot ceea ce este cunoscut; aţi fi nuanţa soarelui, profunzimile oceanului, forţa vântului şi steaua de deasupra orizontului.

Ce anume vă împiedică să cunoaşteţi şi să deveniţi totalitatea lui Dumnezeu? Eul fals – deoarece eul fals vă deconectează de Dumnezeu prin faptul că refuză să accepte toate frecvenţele de gând ale lui Dumnezeu, pentru a putea trăi în siguranţă, în afara pericolelor.

De aceea eul fals este numit Anticrist, întrucât neagă că sunteţi fiul lui Dumnezeu. El nu vă lasă să acceptaţi ideea şi să înţelegeţi că voi şi Tatăl Una sunteţi, că sunteţi principiul Divin şi nemuritor ce are puterea de a crea veşnicia şi, totodată, puterea de a crea moartea.

Anticristul este eul fals, iar împărăţia sa este conştiinţa socială. Este ceea ce nu permite gândirea nelimitată; iar dogma sa este frica, judecata şi lupta pentru supravieţuire.

Christul este omul ce exprimă în întregime puterea, frumuseţea, iubirea şi viaţa nelimitată a Tatălui care trăieşte în interiorul său. Este omul care conştientizează că este Divin şi devine această conştientizare, depăşind dogma, profeţia şi frica, întrucât el ştie că dincolo de conştiinţa socială se găseşte tăria nelimitată, numită Dumnezeu.

Prin urmare, Anticristul şi Christul împart acelaşi templu – iar acel templu sunteţi voi. Totul se află în interiorul vostru, deoarece Dumnezeu ce sunteţi permite existenţa atât a Christului, cât şi a Anticristului. Permite şi viaţa şi moartea. Limitarea şi nelimitarea.

Aţi auzit de profeţia numită Apocalipsă? Ei bine, voi aţi trăit-o pe tot parcursul vieţii. Apocalipsa, Armaghedonul, reprezintă lupta dintre conştientizarea lui Dumnezeu şi recunoaşterea Anticristului – acest eu fals care nu permite ca gândurile nelimitate să pătrundă în creier, pentru a da naştere exprimării nelimitate. Ea reprezintă războiul dintre conştiinţa socială şi cunoaşterea nelimitată. Acesta este Armaghedonul – nu o luptă din afara voastră, ci una din interior – conflictul din interiorul vostru, între trezirea Christului şi încercarea eului fals de a menţine controlul. Prin urmare, în aceste vremuri, profeţia se îndeplineşte cu adevărat.

A fi Dumnezeu înseamnă să fii cunoaştere nelimitată, existenţă nelimitată. A fi om înseamnă să fii o fiinţă limitată, care nu îşi deschide mintea spre o cunoaştere mai amplă, care acceptă dogma şi nu are experienţă de viaţă, care este cel învăţat şi nu învăţătorul; cel îngrădit şi nu cel ce explorează.

Adevăr vă spun eu vouă: aveţi capacitatea de a cunoaşte tot ceea ce se poate cunoaşte. Aveţi capacitatea de a materializa tot ce v-aţi dorit vreodată. Totodată, aveţi capacitatea de a trăi veşnic în corpul vostru, dacă asta este ceea ce vă doriţi. Dar la toate aceste posibilităţi, eul fals spune „Nu”.

Din acest motiv veţi şti cine este omul – dar Dumnezeu va rămâne pentru totdeauna un mister.

Sursa:
https://www.trezireainteligentei.ro/anticristul-este-eul-fals-iar-imparatia-sa-este-constiinta-sociala/

Publicat în Fără categorie | 7 comentarii

ARBORELE VIEȚII – TZIMTZUM

Iată, înainte ca Emanațiile să fi fost emanate
și Creaturile să fi fost create,
era numai Lumina simplă superioară,
ce umplea întreaga existență.

Și nu era nici un loc vacant,
nici o atmosferă vidă, nici un gol,
ci totul era plin
de Lumina aceea simplă a Infinitului.

Și nu avea nici început nici sfârșit,
ci era totul:
Lumină unică, simplă, pe deplin uniformă,
și ea se chema: „Lumina fără sfârșit”.

Și când în voia Sa simplă s-a trezit Dorința
de a crea Lumile și de a emana Emanațiile
și de a aduce la lumină desăvârșirea faptelor Sale,
a Numelor Sale și a Denumirilor Sale,
aceasta a devenit motivul Creației Lumilor.

Și iată, de îndată Infinitul s-a restrâns
în punctul său de mijloc,
ce se afla chiar în centru.
Și El a contractat acea Lumină
și ea s-a retras departe,
către marginile acelui punct.

blackholeh

Și astfel a rămas un spațiu gol, un vacuum
dinspre acel punct mijlociu.
Și iată, contracția a fost complet uniformă
în jurul acelui punct central,
astfel că acel spațiu gol
a devenit perfect circular pe toate părțile.

Și iată, după restrângere,
când a rămas vacuumul și spațiul gol,
chiar în centrul Luminii fără Sfârșit,
s-a format un loc
în care Ființele, Emanațiile și Creaturile
puteau exista.

Apoi, din Lumina fără Sfârșit
o singură rază de lumină s-a desprins de sus
și a coborât în interiorul acelui spațiu.
Și prin acea rază de Lumină
El a emanat, a creat, a format și a făcut
toate Lumile.

Gods_Light

Înainte ca aceste Patru Lumi să vină în existență
era doar Infinitul și Numele Lui era UNU,
într-o unitate minunată și tainică,
încât chiar și celor mai apropiați dintre îngeri
le lipsea puterea de a recunoaște Infinitul.

Căci nu este nici o minte
care să Îl poată cuprinde,
fiindcă El nu are un loc,
nici granițe, nici Nume.

(din cartea „Etz Chayim”, „Arborele vieții”, de Rabbi Chayim Vital, principalul discipol și editor al învățăturilor lui Rabbi Isaac Luria, 1534-1572)

surse media:
http:// cdn.theyeshiva.net/Content/images/blackholeh.jpg
http:// kabalat.com/wp-content/uploads/2017/08/tz-1.jpg (modificare: Abel, 29.12.2017)
Publicat în Fără categorie | 11 comentarii

Unul în multiplu, multiplul în Unul

Ce ascunde Dumnezeu?
Pe El însuşi – unitatea Sa.

Pentru o mai bună înţelegere, avem nevoie mai întâi să cercetăm sensul profund al adevăratei unităţi a lui Dumnezeu. Unitatea lui Dumnezeu nu este acelaşi lucru cu „unitatea” din dicţionarele noastre. Nu e ca numărul unu. Mulţi oameni care nu înţeleg Tora spun: „De unde obsesia asta că Dumnezeu ar fi unul? Cultura occidentală a încetat să mai creadă în zei cu multe mii de ani în urmă.”

Dar unitatea lui Dumnezeu nu înseamnă că El este doar „unul” în opoziţie cu „doi” sau cu „trei”. Unitatea lui Dumnezeu este una atotcuprinzătoare, care include multiplul, rămânând în acelaşi timp unul. Lumina înconjoară vidul şi totuşi îl umple. Este o unitate misterioasă. Sefer Yetzirah („Cartea Alcătuirii”), o clasică lucrare cabalistică, pune întrebarea: „Ce numeri înainte de numărul unu? De acest fel este divinul.”

În altă lucrare clasică, Tikkunei Zohar („Ornamente pe Zohar”), este citat profetul Ilie: „Stăpâne al universului, Tu eşti unul, dar nu în număr.”

Aşa cum am explicat înainte, unitatea lui Dumnezeu este non-duală; nu este opusul „multora” – nu este doar unul dintr-o pereche de termeni opuşi. Este, aşadar o unitate care include atât unul, cât şi multiplul. Cea mai apropiată experienţă care ne poate oferi un strop din unitatea lui Dumnezeu este dragostea. În dragoste, doi pot fi unul şi totuşi doi. Este un mister minunat (min-un-at).

Când unitatea lui Dumnezeu este ascunsă, vedem multe forţe distincte, multe persoane independente, multe situaţii incompatibile, multe obiecte izolate. Ne-am putea gândi chiar că nu există nici Dumnezeu, nici unitatea supremă, că suntem doar noi în această fragmentată lume a haosului.

Într-adevăr, totuşi, Unul este în multiplu şi multiplul este în Unul. Dar atunci când acea unitate este ascunsă, tot ceea ce vedem este fragmentat şi multiplu. Iar noi trăim într-o lume care încurajează atitudinile de egoism, minciună, ură, competiţie şi război.

Dar atunci când urcăm în lumile superioare ale percepţiei (aşa cum vă voi explica în curând), unde adevărul unităţii lui Dumnezeu este descoperit, înţelegem că doar dragostea este reală şi că orice altceva nu este decât iluzie.

De cine Îşi ascunde Dumnezeu unitatea?
De suflet. De tine şi de mine.

Totuşi Cabala descrie sufletul ca o scânteie din Dumnezeu. Din acest motiv Dumnezeu se ascunde El însuşi de un aspect al Lui însuşi. Evlavia din noi este chinuită de dorul de a găsi şi de a se reuni cu evlavia de mai presus de noi. Iar cea din urmă este chinuită de dorul de a găsi şi de a se reuni cu evlavia din noi. Aşa cum am menţionat mai devreme, aceasta este ceea ce Cabala numeşte dorinţa de a unifica lumina divinei transcendenţe (Cel Sfânt, Binecuvântat fie El) cu lumina divinei imanenţe (Shekhinah).

A „uni” este adevăratul obiectiv al oricărei religii autentice. Cuvântul religie vine de la latinescul religare, însemnând „a fi legat de” şi care are rădăcină comună cu „ligament” (care leagă două oase).

Bineînţeles că noi nu am fost niciodată deconectaţi, dar, de vreme ce unitatea lui Dumnezeu este ascunsă, credem şi ne simţim ca şi cum am fi. Pentru a schimba acest sentiment, trebuie să ne relegăm în mod conştient; trebuie să ne schimbăm mentalitatea.

Viaţa este o călătorie în conştiinţă. Într-adevăr, Dumnezeu este veşnic unul, iar noi suntem întotdeauna cu Dumnezeu şi unii cu alţii. Problema e că noi nu cunoaştem acest adevăr. Acesta este un punct critic. Noi suntem întotdeauna una cu supremul – sarcina noastră este să atingem o conştientizare a acestui adevăr – experienţa extatică a iubirii supreme.

Lucrul acesta ne ajută să înţelegem adevăratul înţeles al poruncii: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi” (Leviticul 19:18).

Cum se poate să ni se poruncească să nutrim dragoste faţă de altă persoană? Şi dacă pur şi simplu nu avem nimic în comun? Dacă nu suntem, în mod serios, de acord asupra multor probleme politice şi sociale? Cum ne putem aştepta să iubim oameni care sunt atât de diferiţi de noi?

De fapt porunca ne spune că în realitate noi suntem deja unul şi că putem cu siguranţă descoperi acest adevăr şi să simţim dragostea. Însă, pentru o mai bună înţelegere, trebuie să acţionăm în aşa fel încât să exprimăm şi să dezvăluim acest adevăr. Este tema tuturor poruncilor care au de-a face cu relaţiile interpersonale.

Aceeaşi dinamică o întâlnim şi îndărătul poruncii de a-L iubi pe Dumnezeu. Noi suntem deja una cu Dumnezeu. Dar trebuie să demonstrăm acest lucru prin ceea ce gândim, spunem şi facem. Abia atunci o vom simţi. Iată tema tuturor poruncilor carer se referă la relaţia noastră cu Dumnezeu.

viata-secreta-a-lui-dumnezeu_4

(citat din pag. 135-138)
http://www.divin.ro/?53t4l&v7f2k=6566

Publicat în Fără categorie | 25 comentarii

Blog în constucţie

Încă se lucrează, vă rog reveniţi mai târziu…

Pentru a putea face comentarii este necasar să vă autentificaţi cu un cont Google, WordPress, Facebook sau Twitter. Comentariile anonime nu sunt posibile.

Publicat în Fără categorie | 19 comentarii